Cei mai mulți oameni tind să disprețuiască lucrurile stricate, dorind adesea să le arunce. Când auziți cuvântul stricat, acesta implică faptul că ceva este în neregulă. Ceva nu funcționează așa cum ar trebui să fie. Potrivit dicționarului Merriam-Webster, stricat poate avea câteva definiții, cum ar fi „separat violent în părți; sfărâmat” sau „supus complet; zdrobit, întristat.”
Nu numai că ne place să aruncăm lucrurile stricate, ci uneori ne place să aruncăm oamenii stricați. Dimpotrivă, Dumnezeu pare să iubească și chiar este atras de oamenii stricați. Ce anume din stricăciune îi atrage atenția lui Dumnezeu? De ce iubește Dumnezeu să folosească oameni frânți? Să luăm în considerare trei motive.
Oamenii frânți recunosc nevoia lor de Dumnezeu
În Evanghelia după Luca, capitolul 18, vedem parabola fariseului și a vameșului. Amândoi au mers la templu pentru a se ruga, însă rugăciunile lor erau foarte diferite. Iată cum s-a rugat fariseul:
„Fariseul stătea de unul singur și se ruga: ‘Doamne, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni – hoți, răufăcători, adulteri – sau chiar ca acest vameș. Eu postesc de două ori pe săptămână și dau a zecea parte din tot ce primesc'””. (Luca 18:11-12).
Comparați aceasta cu rugăciunea vameșului:
„Dar vameșul stătea la distanță. Nici măcar nu voia să-și ridice privirea spre cer, ci își bătea pieptul și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul””. (Luca 18:13).
Sperăm că este evidentă pentru voi diferența în rugăciunile lor. Fariseul stătea încrezător, lăudându-se în neprihănirea sa, spunându-i lui Dumnezeu cât de minunat este el. Colectorul de taxe, pe de altă parte, era aplecat și zdrobit, recunoscând cât de nevrednic este, implorând mila lui Dumnezeu.
Închipuiește care dintre ei a plecat acasă îndreptățit?
Există o expresie veche care spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Acest lucru nu este adevărat și, de asemenea, nu se află în Biblie. Ceea ce ne învață Biblia este că Dumnezeu îi ajută pe cei care își dau seama că nu se pot ajuta singuri și care își recunosc nevoia de El. De acest lucru ne amintește Isus în această parabolă. Persoana distrusă recunoaște că are nevoie de Dumnezeu. Când își înțeleg nevoia, îl invocă. Când apelează la el, el vine să ajute. Oamenii care nu-și recunosc zdrobirea nu-și înțeleg niciodată nevoia lor de Dumnezeu și refuză să apeleze la ajutorul lui.
Iată ce spune Psalmul 34:18 – „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei zdrobiți în duh.”
Dacă inima ta este zdrobită astăzi și te afli într-un loc în care îți recunoști nevoia de Dumnezeu, ești exact acolo unde Dumnezeu vrea să fii. El este aproape de tine, gata să intervină și să te ajute în situația ta. Tot ce trebuie să faci este să-L chemi.
Oamenii frânți îi ajută pe alți oameni frânți
Cuvântul empatie înseamnă să fii capabil să înțelegi și să împărtășești sentimentele altora. La un moment dat în viața noastră, cu toții am fost răniți, frânți, necăjiți, zdrobiți, loviți și am avut nevoie de ajutorul și de mângâierea lui Dumnezeu. Aceasta este esența faptului de a fi frânt. Pentru că înțelegem cum arată și cum se simte, putem, la rândul nostru, să ajutăm pe altcineva. Cu alte cuvinte, oamenii frânți ajută alți oameni frânți.
Cred că experiențele cu care te confrunți în viață nu sunt doar pentru tine. Ele se întâmplă pentru ca tu, la rândul tău, să poți ajuta pe altcineva. Cum poți să mă ajuți să depășesc dacă tu nu ai fost nevoit niciodată să faci același lucru? Aceasta este ceea ce a făcut Isus pentru noi. Evrei ne amintește că avem un mare preot care a experimentat tot ceea ce facem noi, astfel încât să ne poată ajuta. El a devenit frânt pentru a ne putea ajuta în frângerea noastră. Prin urmare, ne putem apropia de tronul harului cu încredere, știind că avem un Dumnezeu care înțelege și empatizează cu fărâmițarea noastră. Deoarece Dumnezeu a demonstrat acest model pentru noi prin Hristos, noi, la rândul nostru, trebuie să facem același lucru pentru alții. Observați ce spune Pavel în 2 Corinteni:
„Slavă Dumnezeului și Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl compasiunii și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca noi să putem mângâia pe cei aflați în orice necaz cu mângâierea pe care noi înșine o primim de la Dumnezeu” (2 Corinteni 1:3-4).
Dacă ai mai fost frânt înainte, atunci Dumnezeu vrea să folosească acest lucru. Amintește-ți cum te-ai simțit și amintește-ți cum te-a scos Dumnezeu din asta. Ia asta și du-te și ajută pe altcineva care are nevoie de tine, pentru că oamenii frânți îi ajută pe alți oameni frânți.
Oamenii frânți devin trofee ale harului lui Dumnezeu
Unul dintre cei mai mari dușmani ai bisericii primare a fost Saul din Tars. În Fapte 8, după ce Ștefan a fost ucis cu pietre, vedem că Saul a fost acolo și a aprobat uciderea lui Ștefan. Imediat după aceea, a izbucnit o mare persecuție, iar Fapte 8:3 spune: „Dar Saul a început să distrugă Biserica. Mergând din casă în casă, târa bărbați și femei și îi băga în închisoare”. Când ajungem la capitolul 9 din Faptele Apostolilor, Saul încă își împrăștie veninul său ucigaș.
„Între timp, Saul încă sufla amenințări ucigașe împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, pentru ca, dacă va găsi acolo pe vreunul care aparținea Căii, bărbat sau femeie, să-l ducă prizonier la Ierusalim” (Fapte 9:1-2).” (Fapte 9:1-2).
Saul se simțea îndreptățit în dreptatea și zelul său de fariseu, dar, cu toate cunoștințele și pregătirea sa, i-a scăpat faptul că Isus era Mesia. Pe drumul său spre Damasc, Dumnezeu a apărut, l-a întâlnit pe Saul și l-a schimbat pentru totdeauna. Saul a trecut de la antagonist nemilos la campion al Evangheliei. A trecut de la Saul din Tars la apostolul Pavel. A trecut de la a fi distrus, la a deveni un trofeu al harului lui Dumnezeu. Iată-l pe Pavel în propriile sale cuvinte:
„Îi mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care mi-a dat putere, că m-a socotit vrednic de încredere, numindu-mă în slujba Lui. Chiar dacă am fost cândva un blasfemiator, un persecutor și un om violent, mi s-a arătat îndurare pentru că am acționat în necunoștință și necredință. Harul Domnului nostru a fost revărsat din belșug asupra mea, împreună cu credința și dragostea care sunt în Hristos Isus. Iată un proverb demn de încredere care merită să fie acceptat pe deplin: Isus Hristos a venit în lume pentru a salva păcătoșii – dintre care eu sunt cel mai rău. Dar tocmai din acest motiv mi s-a arătat milă, pentru ca în mine, cel mai rău dintre păcătoși, Hristos Isus să-și arate imensa răbdare ca exemplu pentru cei care vor crede în El și vor primi viața veșnică” (1 Timotei 1:12-16).
Frumusețea poveștii lui Pavel este că Dumnezeu l-a luat pe cel mai rău dintre păcătoși și l-a făcut un exemplu principal al harului lui Dumnezeu. Așa este și cu tine. Vă încurajez să vă îmbrățișați zdrobirea. Aceasta vă va aduce mai aproape de Dumnezeu. Îți va permite să ajuți pe altcineva și îi va permite lui Dumnezeu să te expună ca un trofeu al harului Său. Oricum ar fi, dacă ești frânt, ești exact cel pe care Dumnezeu îl caută.
Credit foto: Pexels/Ismael Sanchez
Clarence L. Haynes Jr. este vorbitor, învățător biblic, autor și co-fondator al Clubului de studiu biblic. El și-a petrecut mai mult de 30 de ani slujind corpul lui Hristos în diferite funcții și tocmai și-a lansat prima carte, The Pursuit of Purpose. Dacă v-ați luptat vreodată încercând să găsiți voia lui Dumnezeu, această carte vă va ajuta să descoperiți diferitele moduri în care Dumnezeu vă conduce în voia Sa perfectă. Pentru a afla mai multe despre slujirea sa, vă rugăm să vizitați clarencehaynes.com.