Boala de rinichi, sau nefropatia diabetică, se dezvoltă progresiv la pacienții cu diabet de tip 2. Dezvoltarea timpurie a bolii renale este evaluată printr-o rată ridicată de excreție a proteinei albumină din organism în urină, cunoscută sub numele de microalbuminurie.
Cercetarea este condusă de Dr. Naila Rabbani și Profesorul Paul J Thornalley de la Warwick Medical School, University of Warwick, în colaborare cu cercetători de la University of Punjab și Sheik Zaid Hospital, Lahore, Pakistan.
Echipa a descoperit că administrarea unor doze orale mari de tiamină poate reduce dramatic excreția de albumină și poate inversa stadiul incipient al bolii renale la pacienții cu diabet de tip 2.
Într-un articol publicat online în revista Diabetologia, echipa arată că 300 mg de tiamină administrată pe cale orală în fiecare zi, timp de trei luni, a redus rata de excreție a albuminei la pacienții cu diabet de tip 2. Rata de excreție a albuminei a fost diminuată cu 41% față de valoarea de la începutul studiului. Rezultatele au arătat, de asemenea, că 35% dintre pacienții cu microalbuminurie au înregistrat o revenire la o excreție urinară normală de albumină după ce au fost tratați cu tiamină.
Au luat parte la studiu 40 de pacienți cu diabet de tip 2 cu vârste cuprinse între 35 și 65 de ani. Aceștia au primit în mod aleatoriu un placebo sau 3 comprimate de tiamină de 100 mg pe zi, timp de trei luni.
Grupul de cercetare de la Warwick a dovedit deja în mod concludent că pacienții cu diabet de tip 2 au o deficiență de tiamină. Într-un studiu anterior condus de profesorul Paul Thornalley de la Școala Medicală Warwick, echipa de cercetare a arătat că deficitul de tiamină ar putea fi cheia unei serii de probleme vasculare pentru pacienții cu diabet.
Dr Rabbani a spus: „Acest studiu subliniază încă o dată importanța vitaminei B1 și trebuie să creștem gradul de conștientizare. Profesorul Thornalley și cu mine plănuim o fundație la Universitatea din Warwick pentru a continua educația și cercetarea în domeniul deficitului de tiamină.”
.