Stereotipurile urâte despre „șoferii răi” se strecoară în mod regulat în cultura pop, în glume și în lozinci. Stereotipul pernicios al „șoferilor asiatici răi” și-a făcut loc în emisiuni TV populare precum Family Guy și site-uri web precum Urban Dictionary. În august 2014, un politician australian și-a cerut scuze în mod public pentru că a declarat că șoferii asiatici nu au „nicio înțelegere” a regulilor de circulație, potrivit The Guardian.
Cu toate acestea, cercetările privind accidentele rutiere arată, de fapt, că multe dintre grupurile care sunt adesea stereotipate ca fiind „șoferi răi” – femeile, asiaticii și persoanele în vârstă – sunt de fapt mai puțin susceptibile de a avea accidente sau de a încălca legile de circulație decât persoanele din alte grupuri demografice. De exemplu, un studiu recent privind traficul din Australia a constatat că șoferii născuți în Asia aveau aproximativ jumătate din riscul de a avea un accident față de colegii lor născuți în Australia.
Datele arată că stereotipurile negative despre „șoferii răi” sunt pur și simplu neadevărate. Așadar, de unde au apărut aceste stereotipuri și de ce sunt încă puternice?
Un studiu recent publicat în Psychological Science ar putea ajuta la explicarea modului în care aceste tipuri de stereotipuri se nasc și se răspândesc. O echipă de oameni de știință din domeniul psihologiei, condusă de Doug Martin, de la Laboratorul de Percepție a Persoanelor de la Universitatea Aberdeen din Scoția, a examinat ce se întâmplă atunci când informația socială este transmisă de-a lungul unui lanț care cuprinde mai multe „generații” de indivizi.
Când oamenii împărtășesc informații, cercetătorii au emis ipoteza că au tendința de a le împărți în categorii care sunt mai simple și, astfel, mai ușor de înțeles. Stereotipurile culturale pot apărea apoi ca o consecință neintenționată, dar inevitabilă, a acestor scurtături pentru împărtășirea informațiilor sociale.
„Se pare că oamenii posedă numeroase limitări și prejudecăți cognitive care sunt susceptibile de a-i determina să stocheze informațiile sociale într-o manieră simplificată, structurată categoric, asemănătoare stereotipurilor”, spune Martin. „Pe măsură ce informația este transmisă de-a lungul unui lanț de indivizi, aceasta începe să se schimbe în moduri previzibile: Ea devine mai simplă, mai structurată și mai ușor de învățat – și, ca o consecință, mai ușor de transmis.”
Pentru studiu, cercetătorii au creat diferite tipuri de creaturi extraterestre spațiale care au combinat seturi unice de caracteristici și trăsături de personalitate. De exemplu, extratereștrii albaștri cu o formă pătrată care ricoșează ar putea avea tendința de a fi curioși, aroganți și excitabili, în timp ce o creatură cu o formă triunghiulară ar putea avea tendința de a fi retrasă, ordonată și serioasă.
Grupuri de studenți au încercat să învețe 13 din cele 27 de creaturi extraterestre posibile și atributele lor. Elevii au fost apoi rugați să identifice trăsăturile tuturor celor 27 de creaturi, inclusiv ale celor 14 pe care nu le-au mai văzut niciodată. Atributele pe care acești participanți le-au selectat au fost apoi folosite ca material de instruire pentru următorul participant în lanț, de-a lungul a șapte „generații.”
Ca într-un joc de „Telefon”, informațiile pe care oamenii și le aminteau despre personajele extraterestre se schimbau pe măsură ce călătoreau de-a lungul lanțului.
Participanții au supraestimat probabilitatea ca extratereștrii care aveau trăsături comune să împărtășească, de asemenea, aceleași atribute de personalitate. De-a lungul mai multor generații, anumite trăsături au devenit atât de puternic asociate cu atribute specifice încât puteau fi folosite pentru a deduce cu exactitate informații despre extratereștrii nevăzuți anterior. La sfârșitul unui lanț, extratereștrii albaștri erau văzuți ca fiind „sensibili” și „de succes”, în timp ce extratereștrii verzi erau văzuți ca fiind „vulgari.”
Constatările sugerează că, pe măsură ce informațiile continuă să fie simplificate și organizate în mod categoric, ele pot deveni un stereotip.
„În acest fel, evoluția culturală cumulativă poate oferi un mecanism pentru a explica nu numai acele aspecte ale stereotipurilor bazate pe realități subiacente, ci și pe cele care sunt aparent arbitrare sau care nu au o origine evidentă”, scriu Martin și colegii.
.